martie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț
2. [
Var.: (
înv. și
pop.)
mart, (
pop.)
márte s. m. invar.] – Din
sl. martiĩ.martie (Dicționaru limbii românești, 1939)Mártie m. (vsl.
Martiĭ și
Martŭ, ngr.
Mártios, d. lat.
martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg.
marzo, pv.
mars, martz, fr. cat.
mars; germ.
März. V.
marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ.
A nu lipsi de nicăirĭ [!], ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.
martie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mártie (-ti-e) s. m.,
g.-d. lui mártie; abr. mart.; III /.03./-03-
martie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Martie m. a treia lună a anului, numită de popor
Marț sau Mărțișor.
[Gr. mod.].