martensită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din
fr. martensite.martensită (Dicționar de neologisme, 1986)MARTENSÍTĂ s.f. (
Tehn.) Constituent al oțelului. [< fr.
martensite].
martensită (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARTENSÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor călite, cu o densitate foarte mare. (< fr.
martensite)
martensită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARTENSÍTĂ (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. A. Martens)
s. f. Constituent al oțelului călit, caracterizat prin duritate foarte mare. Este formată din granule fine de ferită (
2), care conține carbon în soluție metastabilă; are aspect acicular.
martensită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)martensítă s. f.,
g.-d. art. martensítei