marșrut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc.
2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar.
3. (
Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [
Var.:
marșrútă s. f.] – Din
rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.