marmoriu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MARMORÍU, -ÍE,marmorii, adj. (Rar) Marmorean. – Marmoră + suf. -iu.
marmoriu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) marmoríu (rar) adj. m., f. marmoríe; pl. m. și f. marmoríi