marmanziu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MARMANZÍU, -ÍE, adj. v. marmaziu.marmanziu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)marmanzíu, marmanzíe, marmanzíi, adj. (înv., reg.)
1. purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu.
2. superior, f. bun.
3. (s.n.) vin de Malvazia.
marmanziŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)marmanzíŭ, -azíŭ și
-giŭ, -íe adj. (var. din
naramziŭ).
Rar azĭ. Prófir (vorbind de vin). – Și
mermeziŭ (est). În Serbia
mărmeziu și
mermeziŭ. La Ur. (Gĭurescu)
marmaziŭ, vin de Malvazia, și atuncĭ s´ar deriva de aci.