marjă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁRJĂ, marje, s. f. (
Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din
fr. marge.marjă (Dicționar de neologisme, 1986)MÁRJĂ s.f. (
Franțuzism)
1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă.
2. Diferență dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr.
marge].
marjă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁRJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr.
marge)
marjă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)márjă s. f.,
art. márja, g.-d. art. márjei; pl. márje