marghioli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV.
Refl. (
Reg. și
fam.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din
marghiol.marghioli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri.
2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale.
II v. r. a face mofturi; a se alinta.
marghioli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!marghiolí (a se ~) (
înv.,
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se marghioléște, imperf. 3
sg. se marghioleá; conj. prez. 3
să se marghioleáscămarghiolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marghiolì v.
1. a fuduli;
2. a se preface:
ați murit ori vă marghioliți ? POP.