marcotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCOTÁJ, marcotaje, s. n. Procedeu de înmulțire a unei plante prin marcote. – Din
fr. marcottage.marcotaj (Dicționar de neologisme, 1986)MARCOTÁJ s.n. Înmulțire a plantelor prin marcote. [< fr.
marcottage].
marcotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCOTÁJ s. n. înmulțire a plantelor prin marcote. (< fr.
marcottage)
marcotaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARCOTÁJ (‹
fr.)
s. n. Tehnică horticolă de multiplicare vegetativă a plantelor care presupune separarea organelor vegetative de planta mamă numai după înrădăcinarea lor, obținută prin marcotare. Poate fi
natural (
ex. la mur, iederă etc.) sau
artificial, atunci când ramura ce urmează să servească înmulțirii este pusă de către cultivator în contact cu solul pentru a da rădăcini adventive și apoi separată de planta mamă (
ex. la vița de vie).
marcotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marcotáj s. n.,
pl. marcotáje