marcota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCOTÁ, marcotez, vb. I.
Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din
fr. marcotter.marcota (Dicționar de neologisme, 1986)MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr.
marcotter].
marcota (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCOTÁ vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr.
marcotter)
marcota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marcotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
marcoteáză