marchiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz.
II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii.
2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case.
3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi.
III. Tip de inel de podoabă cu montură de pietre de formă ovală. – Din
fr. marquise.marchiză (Dicționar de neologisme, 1986)MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz.
II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case.
2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case.
3. Cabină de locomotivă.
4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr.
marquise].
marchiză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCHÍZĂ s. f. I. soție, fiică de marchiz. II. 1. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case. 2. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotivă. III. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. IV. numele unor pere zemoase. (< fr.
marquise)
marchiză (Dicționaru limbii românești, 1939)*marchíză f., pl.
e (fr.
marquise, it.
marchesa). Nevastă de marchiz. Streșină prelungită saŭ acoperemînt [!] pe stîlpĭ ca să ofere un adăpost de ploaĭe.
marchiză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marchíză s. f.,
g.-d. art. marchízei; pl. marchízemarchiză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marchiză f.
1. soția marchizului;
2. un fel de streașină spre a apăra de ploaie, vânt, soare;
3. inel cu căsuța lungită.