marchiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz.
II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii.
2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case.
3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi.
III. Tip de inel de podoabă cu montură de pietre de formă ovală. – Din
fr. marquise.