marchiz - explicat in DEX

marchiz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci³. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

marchiz (Dicționar de neologisme, 1986)
MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].

marchiz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)

marchiz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. – Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.

marchiz (Dicționaru limbii românești, 1939)
*marchíz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar și sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is și it. -ese). În vechime, în apusu Eŭropeĭ, șefu uneĭ moșiĭ de la hotaru țăriĭ, pe care-l apăra cu armele. Nobil între duce și conte. V. pîrcălab.

marchiz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
marchíz s. m., pl. marchízi

marchiz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).