marchitănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan;
p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul.
2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic.
3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (
2). [
Var.:
marchidăníe s. f.] –
Marchitan +
suf. -ie.marchitănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marchităníe (
înv.)
s. f.,
art. marchitănía, g.-d. art. marchităníei; (prăvălii, mărfuri)
pl. marchităníi, art. marchităníilemarchitănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marchitănie f.
1. prăvălia marchitanului;
2. mărfuri diferite.