marchitan - explicat in DEX

marchitan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MARCHITÁN, marchitani, s. m. Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidán s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.

marchitan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
marchitán (marchitáni), s. m. – Negustor de mărunțișuri, mămular. – Var. marchidan. Pol. marki(e)tan, cf. ceh. markytán, rus. markitant (Cihac, II, 186; Tiktin; Sanzewitsch 205; Vasmer, II, 99), din germ. Marketender și acesta din it. mercatante. – Der. marchitănie (var. marchidănie), s. f. (tarabă de mărunțișuri).

marchitan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
marchitán (înv.) s. m., pl. marchitáni

marchitan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
marchitan m. negustor de mărfuri mărunte. [Rus. MAKITANTŬ = nemț. MARKETENDER].