marcescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCESCÉNT, -Ă, marcescenți, -te, adj. (
Bot.; despre frunze) Care se usucă, dar rămâne pe arbori în timpul iernii. – Din
fr. marcescent.marcescent (Dicționar de neologisme, 1986)MARCESCÉNT, -Ă adj. (
Despre frunze) Care nu cade toamna, rămânând veștejită pe ramuri până primăvara. [< fr.
marcescent, cf. lat.
marcescere – a se veșteji].
marcescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCESCÉNT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) care se usucă pe plantă, rămânând pe aceasta până primăvara; (despre corolă, caliciu) care persistă și după polenizare. (< fr.
marcescent)