marangoz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARANGÓZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor sau a unor ambarcații. – Din
tc. marangoz.marangoz (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)marangóz,
marangózi, s.m. (reg.)
1. om necivilizat, mitocan.
2. dulgher la nave.
marangoz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)marangóz (marangózi), s. m. – Cioplitor.
Tc. marangoz (Scriban),
cf. ngr. μαραγϰός. Rar, în
Mold. de S.
marangoz (Dicționaru limbii românești, 1939)marangóz m., pl.
jĭ (turc.
maranghoz, d. ngr.
marangós, care vine d. it.
marangóne, dulgher; bg.
marangoz).
Dun. de jos. Dulgher care face cheresteaŭa uneĭ corăbiĭ.
Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan:
un marangoz din Bădălan (mahalaŭa din vale a Galaților). – În sudu Mold.
marangocĭ, pl. tot
ocĭ. V.
magopeț, cĭofligar, bașcaliu, țuțuĭan.marangoz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marangóz (rar)
s. m.,
pl. marangózi