mărăcinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor
(Saxicola). –
Mărăcine +
suf. -ar.