manufacturier - explicat in DEX

manufacturier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANUFACTURIÉR, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier.

manufacturier (Dicționar de neologisme, 1986)
MANUFACTURIÉR, -Ă adj. Referitor la manufactură (1), producător de manufactură (2) [în DN]. // s.m. și f. Proprietar al unei manufacturi; lucrător într-o manufactură. [Pron. -ri-er. / cf. fr. manufacturier].

manufacturier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANUFACTURIÉR, -Ă I. adj. referitor la manufactură (1), care produce manufactură (3). II. s. m. f. patron al unei manufacturi (2). (< fr. manufacturier)

manufacturier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*manufacturiér, -ă adj. (fr. manufacturier). Relativ la manufactură: industrie manufacturieră. Subst. Fabricant orĭ negustor de marfă de manufactură.

manufacturier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!manufacturiér (-ri-er) adj. m., pl. manu­facturiéri; f. manufacturiéră, pl. manufacturiére

manufacturier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
manufacturier a. ce ține de manufactură: industrie manufacturieră. ║ m. proprietarul unei manufacturi.