mantilă - explicat in DEX

mantilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANTÍLĂ, mantile, s. f. 1. (Înv.) Mantelă (1). 2. Șal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla.

mantilă (Dicționar de neologisme, 1986)
MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluță mai lungă, purtată de femei. ♦ Eșarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille].

mantilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla)

mantilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mantílă (înv.) s. f., g.-d. art. mantílei; pl. mantíle

mantilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mantilă f. măntăluță elegantă de damă.