mantică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁNTICĂ s. f. Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc. – Din
it. mantica, fr. mantique.mantică (Dicționar de neologisme, 1986)MÁNTICĂ s.f. (
Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen.
-cii. / < fr.
mantique, it.
mantica, cf. gr.
mantike].
mantică (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁNTICĂ s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr.
mantique, it.
mantica, gr.
mantike)
mantică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mantícă s. f. – Grăsime, unt. Cuvînt dubios, citat numai de Damé. Dacă a circulat într-adevăr, trebuie să se explice prin
it. manteca (REW 5326; Corominas, III, 242).