mânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦
Tranz. A mâzgăli. ♦
Refl. Fig. A-și păta onoarea, cinstea.
2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din
sl. mazati.