manișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (
Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din
rus. manișka.manișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)maníșcă f., pl.
ște și
ștĭ, șce și
șcĭ (rus.
maniška, d.
mántiĭa, mantie). Acea parte a cămășiĭ care acopere [!] peptu [!]. – În est și
manéșcă.manișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maníșcă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. maníștei; pl. maníștemanișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)manișcă f.
1. ornament de dantelă ce termină mâneca cămășei;
2. pieptar mobil ce se pune peste cămașă. [Rus. MANIȘKA].