manita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANITÁ, pers.3
manitează, vb. I.
Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din
manită.manita (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)