manioc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIÓC s. n. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca
(Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [
Pr.:
-ni-oc] – Din
fr. manioc.manioc (Dicționar de neologisme, 1986)MANIÓC s.m. Arbust tropical cu rădăcina în formă de tubercul, din care se extrage o făină hrănitoare; (
p. ext.) făină extrasă din această plantă. [Pron.
-ni-oc. / < fr.
manioc, cf. sp., port.
manioca].
manioc (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIÓC s. m. arbust tropical cu rădăcina tubercul, din care se prepară o făină bogată în amidon (tapioca). (< fr.
manioc)
manioc (Dicționaru limbii românești, 1939)*manióc m. (fr.
manioc, sp. pg.
mandioca, cuv. luat din limbile americane). Un gen de eŭforbiacee din care fac parte niște marĭ ĭerburĭ din America și a căror rădăcină, curățată de un principiŭ [!] veninos pe care-l conține, dă o făină din care se face o pîne [!] numită de Spaniolĭ
cazabe și o feculă numită
tapioca. V.
tapioca.manioc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manióc (-ni-oc) s. m.manioc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)manioc m. arbust din America:
ecula din rădăcina sa servă la facerea tapiocei (Jatropha manihot
).