manilovism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANILOVÍSM s. n. Atitudine pasivă față de realitate, dominată de sentimentalism și de visare deșartă. –
Manilov (
n. pr.) +
suf. -ism (după
rus. manilovșcina).
manilovism (Dicționar de neologisme, 1986)MANILOVÍSM s.n. Visare deșartă, atitudine pasivă, placidă față de realitate. [<
Manilov – eroul lui Gogol din „Suflete moarte” +
-ism, după rus.
manilovșcina].
manilovism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANILOVÍSM s. n. atitudine pasivă, placidă față de realitate, care duce la o viață deșartă. (după rus.
manilovșcina)
manilovism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manilovísm s. n.