maniheist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIHEÍST, -Ă, maniheiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al maniheismului. [
Pr.:
-he-ist] – Din
fr. manichéiste.maniheist (Dicționar de neologisme, 1986)MANIHEÍST, -Ă adj., s.m. și f. (
Rar) Manihean. [Pron.
-he-ist. / cf. fr.
manichéiste].
maniheist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIHEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al maniheismului (1). (< fr.
manichéiste)
maniheist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*maniheíst adj. m.,
s. m.,
pl. maniheíști; adj. f.,
s. f. maniheístă, pl. maniheíste