mangosit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Reg. și
fam.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. –
Et. nec.mangosit (Dicționaru limbii românești, 1939)mangosít, -ă adj. (cp. cu ngr.
manga, copil ulițarnic;
mangévo, umblu haĭmana).
Fam. Păcătos, ticălos:
măĭ mangositule! V.
farfasit.mangosit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangosít (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. mangosíți; adj. f.,
s. f. mangosítă, pl. mangosítemangosit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mangosit a. ticălos, netrebnic (de ființe sau de lucruri):
mangosiții noștri de bărbați NEGR. [Cf. slovean MANGOVATI, a fi leneș].