mangli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGLÍ, manglesc, vb. IV.
Tranz. (
Arg.) A fura. – Din
țig. manglo.mangli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)manglí (manglésc, manglít), vb. –
1. (
Arg.) A cere de pomană, a cerși. –
2. (
Arg.) A fura. Țig.
mang- „a cerși” (Graur 166; Juilland 167). –
Der. mangleală, s. f. (cerșetorie),
cf. Graur,
BL, IV, 198;
manglitor, s. m. (cerșetor);
mangosit, adj. (inutil, inapt) pare să aparțină aceleiași familii,
cf. bg. mango „țigan”,
ngr. μάγϰα „pungaș, derbedeu”,
ngr. μαγϰούφης „haimana, pungaș” (
der. din
cr.,
slov.
manjkav „imperfect”, propusă de Cihac, II, 185 este insuficientă; cea din
gr. μαγγόνω „a goli, a consuma”, aorist ἐμάγγωσα, de Graur,
BL, IV, nu pare convingătoare). De asemenea trebuie să se menționeze aici
mangoliță (
var. mangaliță),
s. f. (porc de o anumită rasă), care trebuie pus în legătură cu porecla
bg. a țiganilor,
mango (Berneker, II, 4), și provine din
sb.,
cr. mangùlica (Cihac, II, 514),
cf. mag. mangalica.mangli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mangli, manglesc v. t. a fura
mangli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manglí (a ~) (
arg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. manglésc, imperf. 3
sg. mangleá; conj. prez. 3
să mangleáscă