manget (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGÉT, mangeturi, s. n. (
Înv.) Garnitură la rochie, alcătuită din volane, dantele etc.;
p. restr. volan (la rochie). –
Cf. manșetă.manget (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mangét (mangéturi), s. n. – Volan, garnitură
înv. a rochiei de damă. Probabil
fr. manchette (Tiktin; Candrea).
Cf. manșetă.manget (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangét (
înv.)
s. n.,
pl. mangéturimangèt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mangèt n. mânecă dantelată:
trei rânduri de mangeturi pe poale FIl. [V.
manșetă].