mangealâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MANGEALẤC, mangealâcuri, s. n. (
Reg.) Par gros care servește la ridicarea greutăților. –
Tc. mancinik.mangealâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mangealấc, mangealấcuri, s.n. (înv.)
1. batistă.
2. pârghie, pană de despicat.