manganit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGANÍT s. n. Oxid natural de mangan hidratat. – Din
fr. manganite.manganit (Dicționar de neologisme, 1986)MANGANÍT s.n. Oxid natural hidratat de mangan. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
manganite].
manganit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANGANÍT s. m. oxid natural hidratat de mangan. (< fr.
manganite)
manganit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MANGANÍT, manganituri, s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat. –
Fr. manganite.manganit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MANGANÍT (‹
fr. {i})
s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat în sistemul monoclinic; are culoarea neagră, urmă brună și luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.
manganit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manganít s. m.,
pl. manganíți