manganin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGANÍN s. n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice. – Din
fr. manganin.manganin (Dicționar de neologisme, 1986)MANGANÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit la fabricarea de rezistențe electrice. [< fr.
manganine, cf. rus.
manganin].
manganin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANGANÍN s. n. aliaj de cupru, mangan și nichel, la fabricarea de rezistențe electrice. (< fr.
manganine)
manganin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manganín s. n.