mangaliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGÁLIȚĂ, mangalițe, s. f. Rasă de porci de mărime mijlocie, cu rât scurt și ascuțit, cu picioarele scurte și cu păr creț; porc care face parte din această rasă. – Din
magh. mangalica.mangaliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangáliță s. f.,
g.-d. art. mangáliței; pl. mangálițemangaliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mangaliță f. varietate de porci cu părul alb și creț, cu botul și picioarele scurte. [Ung. MANGALICA].