măngălău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNGĂLĂU, măngălaie, s. n. (
Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din
magh. mángoló.