mangalagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGALAGÍU, mangalagii, s. m. (Astăzi rar) Persoană care fabrică mangal (
1); cărbunar, mangalizator. –
Mangal +
suf. -agiu.mangalagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangalagíu (
înv.)
s. m.,
art. mangalagíul; pl. mangalagíi, art. mangalagíii (-gi-ii)