mangal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANGÁL, (
2)
mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului.
2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊
Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [
Pl. și (
2, rar)
mangale] – Din
tc. mangal.mangal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mangál (mangáluri), s. n. –
1. Vas cu cărbuni. –
2. Cărbune ușor. –
Mr. mîngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich,
Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166),
cf. ngr. μαγϰάλι,
bg.,
sb. mangal.mangal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mangal, mangaluri s. n. (intl.) modalitate rapidă de sinucidere.
mangal (Dicționaru limbii românești, 1939)mangál n., pl.
urĭ (turc.
manghal, mankal; ngr.
mangáli, sîrb. bg.
mangal).
Vechĭ. Vas plin de jaratic ca să încălzeștĭ ĭarna.
Azĭ. Col. Cărbunĭ stinșĭ și păstrațĭ p. foc:
un sac de mangal. – În nord
mîngal.mangal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangál1 (cărbune)
s. n.mangal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mangál2 (vas pentru cărbuni)
s. n.,
pl. mangálurimangal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mangal n.
1. vas în care se pune jeratec;
2. Mold.
l. însuș jeratecul;
3. un fel de vatră în mijlocul casei țărănești la care se încălzesc cei din casă. [Turc. MANGAL].