mângâietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [
Var.: (
înv. și
reg.)
mângâitór, -oáre adj. –
Pr.:
-gâ-ie-] –
Mângâia +
suf. -ător.