mângâia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I.
1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (
Ir.) A lovi, a bate.
2. Tranz. și
refl. A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja.
3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [
Pr.:
-gâ-ia] –
Lat. *manganeare.