mangafà - explicat in DEX

mangafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.

mangafa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).

mangafa (Dicționaru limbii românești, 1939)
mangafá f. (turc. mankafa, pop. mangofa, cap mare, prost, foarte răcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ĭa o mangafa și el!

mangafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mangafá (înv., fam.) s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále, art. mangafálele

mangafà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mangafà f. (în. graiul mahalagiilor), personaj ridicul și greoiu: mangafaua pleacă miercuri CAR. [Turc. MANKAFA, stupid].