manevrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de
a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. –
V. manevra.manevrare (Dicționar de neologisme, 1986)MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [<
manevra].
manevrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manevráre (-ne-vra-) s. f.,
g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri