manevra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANEVRÁ, manevrez, vb. I.
1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (
2).
2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (
1).
3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani.
4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din
fr. manœuvrer.manevra (Dicționar de neologisme, 1986)MANEVRÁ vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦
tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc.
2. intr. (
Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice.
3. intr. (
Fig.) A unelti.
4. tr. A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< fr.
manoeuvrer, după
manevră].
manevra (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANEVRÁ vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr.
manoeuvrer)
manevra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manevrá (a ~) (-ne-vra) vb.,
ind. prez. 3
manevreázămanevrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)manevrà v.
1. a mișca sau dirija o corabie;
2. a executa manevre militare;
3. fig. a lua măsuri spre a reuși:
a manevrat foarte bine.