maneton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANETÓN, manetoane, s. n. (
Mec.) Fus al unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei. – Din
fr. maneton.maneton (Dicționar de neologisme, 1986)MANETÓN s.n. (
Tehn.) Fusul brațului unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei. [< fr.
maneton].
maneton (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANETÓN s. n. fusul brațului unui arbore cotit, pe care se montează capul bielei. (< fr.
maneton)
maneton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manetón s. n.,
pl. manetoáne