manetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din
fr. manette.manetă (Dicționar de neologisme, 1986)MANÉTĂ s.f. Pârghie mică de mână, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr.
manette].
manetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANÉTĂ s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr.
manette)
manetă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)manetă, manete s. f. penis în erecție.
manetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manétă s. f.,
g.-d. art. manétei; pl. manéte