mâncărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊
Expr. A avea mâncărime de (sau
la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. –
Mâncare +
suf. -ime.