mamon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MAMÓN s. m. (În superstiții) Nume dat diavolului, considerat că ispitește pe oameni prin bani;
fig. lăcomie de bani. – Slav. (
v. sl. mamona <
gr.)
mamon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mamón (mamóni), s. m. –
1. Demonul lăcomiei. –
2. Diavol. –
Var. mamona. Ngr. μαμωνᾶς, în parte prin intermediul
sl. mamona (Tiktin; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 171). Probabil că
marmon, s. m. (
Arg., evreu), trebuie explicat prin același cuvînt, cu infix expresiv.
mamon (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mamón, -i, s.m. – Diavolul banului (Țiplea 1906). Demonul lăcomiei (DER). Mamonul dracilor, „mai mare peste diavoli, căpetenia dracilor” (Bilțiu 2002). – Din sl. mamona (Tiktin cf. DER); Mamona, personaj biblic.
mamon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mamon m.
1. zeul bogățiilor la vechii Sirieni;
2. fig. avuție pământească adunată cu lăcomie și jaf.