mamifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAMIFÉR, mamifere, s. n. (La
pl.) Clasă de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele lor; (și la
sg.) animal din această clasă. ◊ (Adjectival)
Animal mamifer. – Din
fr. mammifère.mamifer (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAMIFÉR, -Ă I.
adj. care are mamele. II. s. n. pl. clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu. (< fr.
mammifère/s/)
mamifer (Dicționaru limbii românești, 1939)*mamifér, -ă adj. (d. lat.
mamma, țîță, și
fer ca în
fructifer).
Zool. Care are mamele. N. pl. Prima din cele cincĭ clase de animale vertebrate, caracterizată pin [!] mamele. – Mamiferele se împart în doŭă marĭ grupe:
placentare și
neplacentare. Prima grupă cuprinde 12 ordine:
primatele, lemurienele (saŭ
prosimienele),
chiropterele, carnivorele, pinipedele, insectivorele, rozătoarele, proboscidienele, artiodactilele, perisodactilele, cetaceele și
edentatele; a doŭa grupă:
marsupialele și
monotremele. Toate mamiferele nasc puĭ viĭ, pe care-ĭ nutresc cu laptele produs de mamele. Mamiferele aŭ doĭ plămînĭ, un creĭer și o inimă; toate, afară de cetacee, aŭ patru extremitățĭ saŭ membre, care se numesc
mînĭ [!], picĭoare saŭ
labe. Pintre [!] ele-s animalele cele maĭ marĭ.
mamifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mamifér s. n.,
pl. mamiféremamifer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mamifer m. animal din clasa mamiferelor.