mălurici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună
(Orobus variegatus). –
Mălură +
suf. -ici.