maltrata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALTRATÁ, maltratez, vb. I.
Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza. – Din
fr. maltraiter, it. maltrattare.maltrata (Dicționar de neologisme, 1986)MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr.
maltraiter, it.
maltrattare].
maltrata (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr.
maltraiter, it.
maltrattare)
maltrata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maltratá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
maltrateázămaltratà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.