maliție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALÍȚIE, maliții, s. f. (
Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [
Var.:
malițiúne s. f.] – Din
fr. malice, lat. malitia.maliție (Dicționar de neologisme, 1986)MALÍȚIE s.f. (
Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen.
-iei, var.
malițiune s.f. / cf. lat.
malitia, fr.
malice].
maliție (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr.
malice, lat.
matitia)
maliție (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)malíție (malíții), s. f. – Viclenie, răutate.
Fr. malice. –
Der. malițios, adj., din
fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate).
maliție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malíție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. malíția (-ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte)
pl. malíții, art. malíțiile (-ți-i-)maliție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maliție f.
1. inclinațiune de a face rău;
2. simplă dispozițiune la veselie și glumă.