mălin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mălín (mălíni), s. m. – Arbust (Prunus padus).
Sl. (
bg.,
cr.,
slov.,
ceh.,
pol.,
rus.)
malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezența plantei în aceleași desișuri în care crește zmeura. –
Der. mălină, s. f. (fructul mălinului);
măliniș, s. n. (munte în care există mulți arbuști din această specie);
măliniță, s. f. (tulichină, Ligustrum vulgare).